Privită dintr-un unghi generic, autoleapşa (am s-o numesc aşa), nu are caracter de transmitere, doar de elocvenţă. Textul de mai jos (recunoaşteţi autorul?) este o dedicaţie sărbătoritei de astăzi, Gabriela Petrache, căreia îi spun: La mulţi ani, şi nu oricum, să-ţi fie frumoşi, minunaţi, înstelaţi cu pulbere de cer! Să păstrezi mereu candoarea celor 35 de primăveri pe care astăzi o mânuieşti cu atâta sensibilitate!

Exact. Nu vreau în top decât, eventual, pe ultimul loc. Nu vreau nici comentarii şi nici steluţe, ivite doar din necesitatea obligaţiei. Nu vreau să (mai) scriu pentru că, în rai, nimeni nu scrie!

La început de an toată lumea (din Bloggosfera) a intrat în panică – cum să-şi consolideze locul deja cucerit la finele anului trecut, eventual cum să-şi îmbunătăţească performanţele pentru un loc mai bun şi, de ce nu, chiar pentru locul întâi. Au început să pună două, trei, patru, cinci, nşpe post ări pe zi, să le crească raitingul. Se folosesc de strategii care să le mărească numărul de comentarii. Unii au început să se comenteze singuri.

Câţi dintre noi au avut şi au curajul să nu-şi ascundă numele şi realitatea proprie în spatele unui nick name? Câţi suntem ăştia? 

Nu vreau nici comentarii. La ce bun să primeşti comentarii dacă îţi creează obligaţia de a comenta doar de dragul comentării, nu pentru că ai avea ceva de spus? Idem şi pentru steluţe.

O să-mi spuneţi, da, aşa o să-mi spuneţi: împotriviciosule! Însă, pentru că îmi cunosc slăbiciunea de multă vreme, adică scrisul, tendinţa mea dintotdeauna este să lupt împotriva lui, în virtutea unei singure devize : în rai nimeni nu scrie!

Alergătorului de spirito-cursă lungă îi subscriu acum, fuga este un exerciţiu, printre stele, printre oameni ,

Mado, Marinela2002,Messagefrommedjugorje,  Masterstil,

Noa,

Oana,
Oceania
, Octopus ,

Paia,

Xxl,

_a123_

mă joc cu mintea, aer boem, am tot ce-mi trebuie să construiesc frumuseţea ta pentru o lume întreagă, dacă ea ar fi palat, dar este deja, penelul meu ţi-ar răstigni verdele pe dinăuntru, cât de frumoasă eşti, izvoare curg din tine, eşti roua umedă, eşti, lucrurile sunt vremelnice, palatele durează mai mult, palatul tău e înalt, nu toate visele îl pot străpunge, dar toate mâinile tale mă ating, mirosurile tale, femeia mea de arome, de iarbă, de streaşina cerului, ţi-am citit dintr-odată toate textele, corpul tău dedublat în minţile mele dublate, triplate, sexul meu multiplicat în sexe care-ţi violează textele, eşti, dulcea mea, pretextul iubirii, seva muiată-n oglinda bucuriei, eşti şi contextul, eşti, lasă-mă să te iubesc ca un nebun, să mă pierd în tine de prea mult verde, Zeiţa zeiţelor, femeie de alge, de buze, de ţipăt, teacher de istoria cuvântului, decembrie penultima zi anul din flori, teacher de teacher în maro pipit, eseul meu nu e bun, nu e fiction, mintea mea nu e bună, nu e minte, te iubesc azi prea mult cu mintea mea, nu cu mâinile, nu cu trupul, nu cu pământul pământului, preafrumoasa mea, zână de vino, femeia mea pindar, femeia mea shakespeare, mi-e şapte de tine, mi-e dor de tăcut, mi-e tine de tine, mi-e, orgasm de lumină strecor printre gânduri, am vestea în faţă: iubita e-n viaţă, în viaţa unei vieţi dedublate, dublată, triplată, Iubito, eşti ce mi s-a întâmplat frumos în focul ce-mi mistuie aşteptarea, ‘căci unde eşti, se află lumea-ntreagă’, asta după Shakes…, după noaptea care tu eşti o femeie zi frumoasă, ceasul meu din timpul netimpului, ora mea din clopotul iubirii, femeia mea înger din femeia mea demon din femeia mea înger, mă dorm de tine, azi mă vei învinge, pentru încă un an, pentru eternităţile toate, pentru încă…